Outsourcing-ul IT în România – Ce facem mai departe?

Articol scris de Anca Teodor pentru Bridging Gaps.

Modelul de outsourcing IT, așa cum l-am cunoscut în România în ultimii 20 de ani, își arată tot mai clar limitele. A fost o etapă necesară și valoroasă pentru dezvoltarea ecosistemului tech local, însă realitatea actuală ne obligă să ne uităm altfel la viitor. Sau sa construim unul…

În plus, instabilitatea economică, incertitudinile geopolitice și avansul tehnologic rapid pun o presiune uriașă pe modelul clasic de livrare a serviciilor externalizate.

Și atunci, întrebarea firească este: ce facem mai departe? În primul rând, ca organizații care nu-și mai ating targetele. Apoi, ca un număr semnificativ de IT-iști valoroși care se întreabă încotro să o apuce.

O direcție clar identificată este zona de produs. Însă, pentru o companie IT de outsourcing, haideți să recunoaștem că e dificil să facă un shift de mindset dintr-o zonă mai degrabă HR-istă, într-o direcție pur tehnică, mai ales dacă avem un leadership non-tehnic.

Și atunci, una dintre posibilele soluții este identificarea și angajarea unor seniori IT cu viziune, în jurul cărora să construim aceste produse (sau soluții ori servicii). Doar că durează, nu-i așa? Și creează dependență.

O altă variantă ar fi identificarea de companii mici, cu MVP-uri interesante și achiziționarea lor (sau derivat din asta). Nu ar fi o idee să susținem antreprenorii geniali care încearcă (oricum) să obțină finanțare? Un posibil win-win pentru toată lumea.

Sau poate e momentul să ne unim? Să nu mai lucrăm fiecare pe insula lui, ci să aducem împreună know-how, inițiativă, resurse și mai ales viziune. Poate nu fiecare companie poate construi un produs/solutie/serviciu, poate nu orice ITist isi mai gaseste usor job. Dar împreună putem susține inițiative reale, care au șanse să scaleze global.

Ce ar însemna asta concret?

Hub-uri de colaborare reală între IT-iști și companii de outsourcing – Spații (fizice sau digitale) unde seniorii tehnici, arhitecții de produs și echipele din outsourcing lucrează cot la cot, cu ownership pe rezultate și nu doar pe task-uri. Nu vorbim despre co-working, ci despre co-creare.

Finanțare direcționată către MVP-uri validate – Resurse redirecționate din bugetele clasice de staffing către inițiative care au trecut deja testul de piață (early traction, feedback, roadmap clar). Un mod prin care capitalul și ideile bune se întâlnesc, fără să mai așteptăm ani de „bootstrap”.

Acceleratoare conduse de lideri tehnici și de business cu experiență în produs – Nu mai avem timp de programe de educație generalistă. Avem nevoie de inițiative concrete, cu oameni care au construit produse reale, care știu cum să valideze, să vândă, să scaleze și să evite capcanele clasice. Mentorat + execuție.

Mecanisme transparente de equity & ownership pentru echipele implicate – Dacă vrem implicare reală, trebuie să oferim părți reale. Equity, vesting, co-proprietate. Fără asta, vom avea mereu „angajați în produs” și nu „fondatori ai unei soluții”.

Este riscant? Da. Dar alternativa e să stăm și să așteptăm ca outsourcing-ul să dispară definitiv, iar oamenii buni să plece în alte țări sau în alte industrii. Și asta e un risc și mai mare.

Ce putem învăța din alte țări?

Tranziția de la outsourcing la inovație nu e un vis, ci o realitate deja demonstrată în alte piețe.

India, poate cel mai cunoscut exemplu de outsourcing global, și-a schimbat strategia în ultimii ani prin dezvoltarea de Centre de Capabilități Globale (GCCs). Acestea nu mai oferă doar servicii de suport, ci dezvoltă produse, soluții și chiar IP pentru giganți internaționali. Astăzi, India nu mai este doar o sursă de cod, ci o platformă de inovație și strategie digitală.

Ucraina a devenit în ultimii ani un hub tehnologic respectat, cu companii ca Ciklum, care a evoluat dintr-o firmă clasică de outsourcing într-un partener strategic global pentru dezvoltarea de produse digitale. Ce a contat? Investiția în leadership local, capacitatea de adaptare și orientarea către valoare adăugată.

Chiar și în România, avem exemple de companii care au început cu servicii externalizate, dar și-au regândit modelul și oferă astăzi consultanță, product management și strategii digitale pentru clienți globali. A fost nevoie de curaj, viziune și de capacitatea de a atrage oameni buni în jurul unui nou model de business.

Concluzie? Industria IT din România nu mai poate supraviețui pe vechiul model. Nu mai putem vinde ore. Trebuie să construim valoare. Iar valoarea vine din produs, din IP, din inovație. Dar pentru asta avem nevoie de viziune, curaj și colaborare.